un-sta-ble September 6, 2008

Fu un inceput de zi ciudat. M-am culcat la 4 a.m. si m-am trezit la 9, for some strange reason. Am visat ca tata avusese some sort of car accident in parcare si ca l-am ridicat din fata fostului meu liceu, pe unde treceam din intamplare. L-am carat pana la un spital apropiat unde bunica-mea (raposata de un an) era medicul on duty (my grandma was a peasant). Nu parea prea preocupata sa-l ingrijeasca, desi scuipa sange. Dupa care apare maica-mea de nu stiu unde, care nici ea nu e in stare prea buna. Toate astea intr-unul din rarele momente in care ai mei sunt pe drum spre Brasov. I know my dad’s driving. It’s not what you would call safe driving. Asa ca m-am sculat cu lacrimi in ochi si am asteptat sa-mi treaca ca sa-i sun. Am inventat un pretext si am aflat ca se apropiau de destinatie si ca drumul fu ok. Nu stiu daca sa prefer trafic, taica-miu e genul care depaseste coloane, dar poate cu drum liber e si mai rau. Inca nelinistita, m-am hotarat sa trec peste starea asta impunandu-mi un happy joy mood amplificat de Pizzarelli’s “Coffee, Black”, ca si-asa nu puteam adormi la loc. Functionase perfect, pana cand out of nowhere m-o apucat depresiunea. Da’ din aia rabufnicioasa de te arunca la podea. Dupa care m-o salvat Vladootz. >:D< Asa ca daca aveti de-a face cu mine azi, keep in mind that it’s not a very stable day for me. Ups and downs just keep on coming.

Cine se scoala de dimineata rides the focking roller coaster all day. 8-|

defeat August 28, 2008

ne dam drumu la o gura si totul devine negru. stabilitate incurajatoare. senzatie de hanging by a thread. happiness. oare really? n-o sa inteleg niciodata. 5%. am inteles acum de ce nu vrea sa mearga. nero simte. eu n-am voie sa ma irit, sunt elementul de echilibru. singurul motiv pentru care regret ca nu-s mai grea.

noapte buna, hapsy. te trezim la iarna.

raportari intarziate August 26, 2008

nu ca mi-e lene (poate p), ci pentru ca pozele intarzie sa apara (at some point I think I should get my own focking cam) si prefer sa am suport vizual. pana atunci va impartasesc ultimele mele ganduri obsesive: ………. hmmmm, nu-s chiar asa de multe pe cat credeam. p no pai ce vreti, cortul nu-i bun loc de meditatii, esti ocupat cu asudatu si cu gasitu unei pete de umbra pe care sa-ti continui somnul dimineata. m-o speriat astia cu razboiu. ma enervez si plec pe luna, macar acolo au branza din belsug. da n-au rugelach cu marzipan. ( no, pai ganduri am destule, dar nu e de ajuns.

is intr-o stare din aia de nestare. I hate impediments.

more life. I beg.

mi-e pofta de-o supa buna cu smantana. il urasc pe omul care mi-a consumat bubble maker-ul. e vant afara.

noapte buna. ma grabesc.

in return July 24, 2008

Last time I’ve gone to bed in the morning was under the threat of a suffocating heat in the tent just in a few hours time from lying down inside the almost useless sleeping bag. Now I’m where I used to be for almost 6 months in a row. Depressing. The northern scenery is starting to be more and more of a need. A painful one. Sea, sand and burning sun is starting to make no sense to me, because you can’t enjoy the first two because of the latter. Wasn’t meant to be for me. Doesn’t capture my heart. As hard as I try. It’s pleasant, yes, sometimes even enjoyable, but I can’t bring myself to believing that that’s where I belong. A focking traitor fishy. Unable to let go.

Ma gandeam cate mai am de gustat pe lumea asta. Si cu cata incapatanare n-o sa las oportunitatile sa treaca, asa cum se pare ca dicteaza sortii cel mai adesea. Am o pofta de degustat orice, numai sa nu fie scaunul asta sau calculatorul asta sau camera asta captivanta, dar nimicitoare. Si stiu de ce am nevoie cel mai mult, dar nu am voie s-o spun cu voce tare. Nu in situatia de fata. Nu pot recunoaste asa ceva in contextul unei vieti euforice alaturi de compania dorita. Dar orice aranjament complex isi are lipsurile lui. Iar frica sa pierzi si ce ai te opreste sa incerci sa umpli golurile. Hapsanismul trebuie sa-si gaseasca limitele undeva.

I guess I go through life just catching colds and missing trains… I wanna do it now. Now. God damn it. Poate ar trebui sa devin si eu om…din ala. Cu click. Bzzzzzzz.

….And then one day….

P.S.: Delta fu pasaricioasa. Placut mult. Mai ales vremea pisacioasa (nu dadeati, ca doooaaale! p). More in a following post.

pacatoasa June 6, 2008

monocromia unui weekend. monocromia unei saptamani si cateva zile. vom invata supravietuirea the hard way. the only way we can accept it. trebuie sa terminam cu povestile astea triste odata. trebuie sa dam drumul la cantec si vin. ai fi zis ca pot mai bine. dar nu vreau mai bine. nowadays ma multumesc cu suficienta. pastram excelenta pentru cauze mai nobile. placerile noastre ne asteapta unde le-am lasat. zambim la gandul regasirii. respiram adanc si uitam de omul care zace in noi. abia astept sa cant despre pacate.

aaahhh, 78.9% of the male population 8-> June 1, 2008

A beer tummy, probably. A sexual deficiency? The ability to burp on command. Has never tried meditation. Thinks gay guys desire them. Wanted to be an astronaut. Or a racer. Pilot? Stares at girls’ boobs on the street.

Hmmm, where do I find the time for all? How will they find me?

To 78.9% of the male population: “Here’s my number. Call me.”

no concentration May 23, 2008

I-am acordat lui Sir Twitalot 15 min sa-si revina, dar cum nu mai am rabdare, scriu aici: Al Jawala fu just what I needed. And I still have energy left. I might not have a voice for the next couple of days, but who needs a voice when the neighbour deserves payback for all the smoke I’ve been standing? D Da, m-am gandit sa astup gaurile, dar mi-e lene. p

Mai devreme era sa intre un imbecil in noi pe splai, la viteza de bagat direct in spital, noi pe verde fiind, el venind de pe pod si “uitand” sa opreasca la rosu. Ce e cumplit e ca in cateva zile probabil o sa ma surprind gandindu-ma ca as prefera sa fiu in spital (dar doar eu) decat acasa neputand sa respir. N-ar trebui sa spun asta, but I know myself. It’s gonna be bad. Now, I’m enjoying my good mood and hope it lasts.

P.S.: Ouch, my bones! This is slow death, I’m tellin’ ya! <

COMA May 18, 2008

So, sa ne amintim what I stand for. Vreau sa salvez lumea de ea insasi. Si cand nu voi reusi voi deveni un artist care-si plange conditia de erou ratat. N-ai cu cine, mah, n-ai cu cine… p Yes, sounds like a good plan. What do I need all this for?

Rascoli-mi-ai sufletu’ in momente mai potrivite, alright? Ce linistita priveam linia orizontului atunci in gradina.

Asa, going back to levitating outside my body. Have a glorious week, body! p When I’m back inside all this will have passed.

pushmebackintoatree May 14, 2008

Pas cu pas o sa trec prin asta. Si cand imi voi recapata libertatea voi zambi si voi uita, asa cum s-a mai intamplat dupa momente de rascruce. Nu e important pentru mine, e important pentru bunul mers al lucrurilor. Si totusi nu-mi amintesc sa fi avut si un alt fel de functionare. Desi simt ca odata eram mai demna. Oare ce aveam de pierdut atunci?

Nu mai am pretentii de la mine, deja mi-am dovedit ca sunt produsul previzibil al circumstantelor si ca nu-mi pot depasi conditia, dar ca nu-s facuta pentru lanturi. Inoroaga irationala si muribunda. Fara nesimtirea de-a o striga in gura mare. Cu nesimtirea de-a o disimula. Voi trece cu pasii mei lenesi si insuficienti prin zilele astea de sugrumare progresiva. Voi trece si voi urî fiecare moment. Si apoi ii voi da drumul lui Cis.

O sa-mi fie dor de mine. Si de vechiul inteles al unei cafele.

wow, i guess i’m just empty April 24, 2008

I suppose I should feel offended… I suppose I should act like I deserve more… I suppose I should demand more… Dar nu pot sa-mi creez o pozitie puternica stiind ca pur si simplu nu-mi pasa. Insensibilitatea nu-mi da dreptul sa limitez libertatea altuia doar pentru ca m-am decis pe cai rationale ce vreau. Fara sa fiu impinsa de pasiune sau sentimente… pur si simplu am cantarit posibilitatile. Dar nu simt nimic. Se merita sa faci planuri care ar afecta diverse persoane doar pentru ca ti-ar asigura ceva mai mult confort?

E trist sa te vezi facand lucruri pentru o schimbare de peisaj. Si e si mai trist sa stii ca negi c-ai avea nevoie de o dragoste care sa te orbeasca. E trist sa simti ca n-o sa mai intalnesti un om care sa te faca sa te gandesti la el zilnic mai mult de o saptamana. E dureros sa-ti aduci aminte de cum zambeai ieri si sa privesti caderea de azi in fata. E un pacat capital sa nu mai stii sa privesti pe fereastra.

Vreau inapoi la mine. N-am mai simtit de mult fiorul.

(photo by Gar)