call for applications January 30, 2008

“I am slow. That doesn’t mean that I don’t think well.” – me p
Cred ca cea mai importanta problema a lu’ homo sapiens in acest moment e lenea de a gandi produsa de noile tehnologii. Ne dezvoltam in alte directii, da, dar directiile astea omoara ceva ce candva omul avea – capacitatea de a gandi for himself. Totul ii este servit atat de usor incat nu mai are timp sa serveasca din tot. Let alone sa rumege.

Nu zic nimic nou. Dar ma geandeam…la metode de a salva lumea. Si mi-am adus aminte un vechi vis la care inca n-am renuntat, dar pentru care nici nu fac multe. Sa ma fac destul de desteapta incat sa gasesc solutie la problemele lumii. Si dupa aia m-am intrebat daca exista timp intr-o viata de om sa te dezvolti indeajuns incat sa gandesti atat de complex? Si geniile ce dracu fac, de ce nu se apuca sa schimbe ceva?

Problema cu geniile e ca nu sunt intelepte. Sunt dezvoltate la maximum intr-o directie si mai mult nu stiu. Ma intreb cand o sa primim un geniu in problemele omenirii? Un geniu atat de geniu incat sa stie exact cum sa actioneze ca sa-i impace pe toti? Sa anticipeze pozitia fiecarui stat in orice miscare si sa le joace ca pe o tabla de sah? E posibil asa ceva? Foarte greu e clar ca e, dar e imposibil? Sau…ar fi intelepciunea o arma mai importanta aici? Ideal ar fi o combinatie, da nah, multe mai vreau…

Deci, lume, se cauta intelepti si genii in problemele lumii. Vedem noi cum ii combinam.

hapsiness December 28, 2007

The way things are now….doesn’t satisfy me. Is it wrong to want more? To seek happiness and want to change things? De ce unii oameni refuza schimbarea in bine? Mi se pare incredibil de absurd sa vezi problema staring you right in the face si sa ai o posibila solutie si sa nu vrei sa faci nimic pentru ca, vezi doamne, asa sunt eu si nu ma schimb pentru nimeni.

Cred ca asta e marea problema a umanitatii. Nevoia de stagnare. Toata lumea isi cauta o stare in care sa se simta bine si sa ramana asa cat mai mult timp. Doamne fereste sa-ti doresti evolutia peste punctul de confort. Parerea mea (si o spun de cate ori am ocazia) e ca omul in viata trebuie sa faca tot posibilul sa-si faca timpul pe care-l are la dispozitie cat mai placut. Nu placut in sensul de comod, comoditatea e rea. Placut in sensul de a-ti explora toate pasiunile la maxim. De-a nu lasa monotonia sa-ti cuprinda viata, sa vrei tot timpul sa cunosti, sa simti lucruri noi care-ti transmit ceva.

Si daca ti-e frica, sa intelegi ca o alta sansa n-o sa ai si ca trebuie sa suferi un pic pentru o clipa de fericire. Sa iei tot ce primesti cu cel mai mare entuziasm, stiind ca poate maine n-o sa mai apuci sa zambesti. Totul se poate termina in clipa asta. In acest moment daca mor vreau sa stiu ca am facut tot posibilul sa traiesc. Ca nu mi-am irosit viata pe ce vor altii sa fac si ca nu am renuntat la un vis pentru ca vai, e prea greu. Grele sunt multe si daca te lasi coplesita de dificultate o sa ajungi sa faci ce urasti.

Nu-mi pot imagina sa n-ai un motiv sa zambesti. Dar cu atat mai mult nu-mi pot imagina sa NU VREI sa depui un efort ca sa ai un motiv in plus sa zambesti. Da, cliseu, am auzit de prea multe ori, un zambet e lame. Aflati ca un zambet e catalizatorul vietii. Si viata ar trebui sa fie catalizatorul zambetului. Asta ar trebui sa inteleaga lumea. Fericire, cu tot ce implica ea, si bune, si rele.

Sper ca m-am facut auzita de catre cine trebuie.

sing it like you hate it December 22, 2007

Si totusi de cand pretentia sa-mi controlati viata?

E trist sa n-ai libertatea sa spui ce te doare. E trist sa fii nevoit sa ascunzi lucruri doar pentru ca vrei sa eviti o reactie urata. Si e trist ca nu te doare in cur de eforturile altora de a-ti ingradi viata.

Imi pare rau, lume, nu-ti mai merge cu mine. Welcome, hateful changes. It’s time to let hate act for a change in good. For any complaints, please address yourself to the complaint department: