clama de par din pasta modelatoare (de proasta calitate pentru ca dupa ce s-a uscat s-a crapat 8o|) pictata, gravata si impodobita cu tot felul de strasuri si chestii pentru decorat unghiile (don’t tell my sister 
“), apoi lacuita cu oja transparenta (again, don’t tell my sister p). me proud of my work, mai putin de partea cu crapatul <. god damn shitty work materials.
P.S.: excuse the blurriness again, chiar nu inteleg cum focuseaza aparatul asta imbecil.
The way things are now….doesn’t satisfy me. Is it wrong to want more? To seek happiness and want to change things? De ce unii oameni refuza schimbarea in bine? Mi se pare incredibil de absurd sa vezi problema staring you right in the face si sa ai o posibila solutie si sa nu vrei sa faci nimic pentru ca, vezi doamne, asa sunt eu si nu ma schimb pentru nimeni.
Cred ca asta e marea problema a umanitatii. Nevoia de stagnare. Toata lumea isi cauta o stare in care sa se simta bine si sa ramana asa cat mai mult timp. Doamne fereste sa-ti doresti evolutia peste punctul de confort. Parerea mea (si o spun de cate ori am ocazia) e ca omul in viata trebuie sa faca tot posibilul sa-si faca timpul pe care-l are la dispozitie cat mai placut. Nu placut in sensul de comod, comoditatea e rea. Placut in sensul de a-ti explora toate pasiunile la maxim. De-a nu lasa monotonia sa-ti cuprinda viata, sa vrei tot timpul sa cunosti, sa simti lucruri noi care-ti transmit ceva.
Si daca ti-e frica, sa intelegi ca o alta sansa n-o sa ai si ca trebuie sa suferi un pic pentru o clipa de fericire. Sa iei tot ce primesti cu cel mai mare entuziasm, stiind ca poate maine n-o sa mai apuci sa zambesti. Totul se poate termina in clipa asta. In acest moment daca mor vreau sa stiu ca am facut tot posibilul sa traiesc. Ca nu mi-am irosit viata pe ce vor altii sa fac si ca nu am renuntat la un vis pentru ca vai, e prea greu. Grele sunt multe si daca te lasi coplesita de dificultate o sa ajungi sa faci ce urasti.
Nu-mi pot imagina sa n-ai un motiv sa zambesti. Dar cu atat mai mult nu-mi pot imagina sa NU VREI sa depui un efort ca sa ai un motiv in plus sa zambesti. Da, cliseu, am auzit de prea multe ori, un zambet e lame. Aflati ca un zambet e catalizatorul vietii. Si viata ar trebui sa fie catalizatorul zambetului. Asta ar trebui sa inteleaga lumea. Fericire, cu tot ce implica ea, si bune, si rele.
Sper ca m-am facut auzita de catre cine trebuie.
This is some obscure short documentary directed by a certain David Kleijwegt… I like it a lot, it has a strange inspiring atmosphere. Kinda makes me feel that I missed my life or that freedom can be more than I ever thought possible in the existing conditions of this world.
Ceva lipseste these CISmas days… Nu ma simt jolly and hohohoish…With all the christmasy atmosphere around me, I still feel incomplete… Like there’s so much to do but it’s pointless to do it cuz there’s no mood for it. Or I dunno… I guess I can find reasons inside of me, but they’ve always been there and I’ve always managed to ignore them. Why can’t I be an ignorant tonight as well, why can’t I?
It’s one of those moments when you’re just so sad inside that you start crying with no appearant reason… like last night when the girls were asking me what’s wrong and I was trying to hold in my tears so they wouldn’t think it’s their fault… It’s not anyone’s fault, it’s just a shitty mood that sometimes grabs me… and it lets go at some point, so I have some waiting to do. Don’t know if Xmas has anything to do with it, I’ll do some searching inside and hopefully I’ll come up with the source of the problem…or sources, cuz it certainly feels like there’s a lot of stuff gathered over time. So I’m in for spending some time with myself tonight. Here goes…
Cis a fost lenesa anul asta si acasa nu a impodobit niciun pom, dar pentru ca tot sta la sor-sa cat e ea plecata in vacanta, de ce sa nu se laude cu pomu altuia? p Excuse the blur, hapsy knows shit about taking pics. :o”
Pentru ca n-am avut chef de Xmas shopping anul asta, am facut un fluturas-brosa din pasta modelatoare pentru fockhedu caruia mi-a cazut mie sa-i fac cadou (ne-am tras la sorti, nah p). A durat multe ore chinuitoare (observati detaliul p), dar a meritat, it’s the prettiest thing I ever made and I’m also very pleased with the receiver’s reaction D (lav you, dude!… da vezi ca te omor daca pateste ceva si asta, ai grija, ai vazut ce periculoasa poate fi hapsy :op).
Behold si atelierul de creatie )) (pe care inca nu l-am strans pt ca mai am chestii de facut, so stand by for new pretty stuff ;o) ) :
It’s amazing what you can do with a few straws. )) Partea cu paiele am facut-o in Lucky 13 cat eram la un drink cu fockhezii, si restul am adaugat acasa. Shugu is my own personal trickster, ain’t he funny? ;;o)
P.S.: Daca va intrebati la ce-i trebuie that huuuge…trepied p, well just read this.
You know her from the movie made after The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy and Elf. I love her for her voice:
Pentru ca sunt egoista si pentru ca nu mi-a dat prin cap (what was I thinking???) sa trec in reminder, ratasem deadline-ul initial pentru adunarea cadourilor pentru copilasi organizata de Oricum si bookblog.ro. Multumesc Oricumului ca ofera sanse si pentru helpless forgetful fockheds like me, lasand usile deschise si in weekend-ul asta. So we’re definitely trying to get there tomorrow. Thank you, dudes, for doing nice things for the kids again!
Si totusi de cand pretentia sa-mi controlati viata?
E trist sa n-ai libertatea sa spui ce te doare. E trist sa fii nevoit sa ascunzi lucruri doar pentru ca vrei sa eviti o reactie urata. Si e trist ca nu te doare in cur de eforturile altora de a-ti ingradi viata.
Imi pare rau, lume, nu-ti mai merge cu mine. Welcome, hateful changes. It’s time to let hate act for a change in good. For any complaints, please address yourself to the complaint department:
 | Cis on Memento glory sau viata dupa A… |
 | Aida on Memento glory sau viata dupa A… |
| Cis on Memento glory sau viata dupa A… |
 | Irina on Memento glory sau viata dupa A… |
 | Rin Tin Tin on Where the wild kids grow… |
