Da, stiu ca-s ipocrizia intruchipata, stiu ca-s naspa, ca n-am absolut niciun motiv sa ma simt un om respectabil, stiu toate astea, imi cunosc toate defectele si toate neajunsurile. N-am nicio pretentie sa fiu tratata ca o regina, imi cunosc locul si sunt dispusa sa stau acolo pana la sfarsitul vietii mele. Dar toate astea-s intr-un sistem care nu ma intereseaza in mod direct. Sau cel putin care nu ma inspira.
Am incercat sa descopar un sistem in care eu as fi buricul pamantului. Evident, nu e greu sa te inconjuri de oameni mai naspa decat tine, care sa te faca sa te simti destept si frumos si cel mai tare. Problema cu un astfel de sistem sunt eu, ca m-o facut mamuca prea lucida ca sa ma las vrajita de make-belief stories. Asa ca sunt condamnata sa-mi privesc statutul josnic in fata si sa-l imbratisez ca pe unicul meu copil drag si diform pe care l-am fatat dupa multe ore chinuitoare de travaliu abject.
Blogul asta e dovada scrisa a neputintei mele de a ma adapta unei lumi in care majoritatea oamenilor functioneaza dupa regulile stabilite fara nicio problema…majora (in mod normal). E locul in care planuiam sa ma demasc si sa ma sochez cu propria mea nerusinare de a ma lasa descoperita in fata unui public restrans si plin de prejudecati care ma cunoaste sau nu in realitate. E locul in care trebuia sa am curajul sa-mi expun monstrii fara sa-mi fie rusine si frica de urmarile asupra vietii mele sociale (lolz). Locul in care dadeam oricui privilegiul nemeritat de a ma privi si-a ma condamna scarbit.
De multe ori am fost tentata sa-mi inabus sinceritatea cu cate-un ocolis deloc subtil sau cu un pic de autoironie ieftina, ca nah, asta-i firea umana. Sunt si eu victima multor procese psihice care imi permit sau nu sa recunosc cvasi-public evidentul. Dar asta nu inseamna ca nu sunt condusa de dorinta arzatoare de-a-mi expune bubele pentru cei ce ma iubesc si (iarta-i, Doamne) incearca sa ma accepte in continuare, pe de-o parte, si pentru cei ce abia asteapta sa foloseasca toate astea impotriva mea (da-le doamne cele de trebuinta ca tare-mi place sa am motive temeinice sa ma victimizez, macar ca ma distrage de la obisnuitele lamentari), de pe alta.
Simte-te deci, publicule, inarmat pana-n dinti. Poti veni aici ca sa cresti mare si puternic, asa cum numai danonino stie sa te faca. Dar sa nu crezi ca nu sunt constienta de asta. Gandeste-te ca am nobilitatea unui raufacator smerit care vine singur si nesilit de nimeni la spanzuratoare. N-ai niciun merit pentru caderea mea. Iar eu n-o sa fiu niciodata cea invinsa pentru ca nu imi pasa de destinul meu pe pamant. Imi pasa doar de destinul meu in mintea mea. Asta e adevarata arma care ma poate face sa sufar cu toata fiinta. Fac asta pentru ca visez la o lume ideala in care oamenii nu ar folosi niciodata avantajele gratuite, obtinute fara batai de cap, pentru a se ridica (da, se pare ca am tendinte mai biblice decat credeam).
Aici incerc eu sa par ca nu ma afecteaza propriile mele greseli. Ca lipsa mea de prejudecati ma elibereaza si ma face imuna atacurilor ticalosilor. Ca-i intelept sa nu raspund provocarilor. Incerc, ma jur, sa fiu dura si aroganta si rea, ca nah, asa am observat ca poti trai cel mai bine intr-o astfel de lume, dar pretul mi se pare prea mare. Fraiera de mine chiar s-a atasat de slabiciunea asta inocenta si naiva de-a-mi taia singura craca de sub picioare. Ahhh that’s so sweet… (cenzurat: injuratura lunga de impleticit limba).
Bineinteles ca stiu ca I bite more than I can chew, dar asta-i pentru ca is obisnuita sa-mi pregatesc mai intai tot materialul muncii dupa care ma apuc de treaba sisifoasa. Mi-as fi dorit sa fiu….offf…atat de multe. Da’ ce sa-i faci mama daca nu e material cognicios pus la dispozitie de natura ma-sii (pe care o iubim, de altfel)…ce sa faci daca n-ai cu ce mah, n-ai cu ce…
In concluzie (fara mare legatura, de altfel, pentru ca asa ne-au invatat profesorii de redactare corecta dupa norme academice), am putea oare sa numim acest blog terenul descoperirii de sine? Da, daca acceptam ca in acelasi timp e si terenul improscarii cu rahat a sinelui. …HA-HA… *rolling eyes*