tango-tangle April 2, 2009

No, I did not die. Just restless about the future. Dissatisfied, as usual. With myself, as usual. I guess nothing changed. Changes take longer than I thought. But self-hatred, as I learned from previous experience, is not constructive. So I shall ignore it, as usual. And all is good. My self-indulgent life. It’s funny, I thought about babooning, I was there, on the balcony, experiencing a state that was appropriate for that particular activity. But I didn’t do it. I don’t understand why I didn’t do it. I mean I do… but I don’t want to speak it out loud…

I’m afraid I might be getting back to my old “thoughtful” self.  I’m not sure how I feel about that. I hate that the pressure got to me. But at the same time it’s a tempting feeling. It has its benefits, but unfortunately it’s an endless roaming state. And who am I kidding? I managed to fool myself for a while, but obviously my true nature came forth. Shamelessly. I usually joke about these things, but now I might just consider them seriously. At the end of the day I know I’ll give in to myself anyway. I’ll still love making mistakes just to feel alive. I’ll choose the simple way. Not out, but in. And by definition, “in” is complicated. You can’t treat complicated with simple. Or can you? Gosh. Nothing ever works with people, does it? It’s so beautiful. I wanna leave it like that. Cause probably I won’t be able to get inside anyway. So, here you are. Untouched nonsense. And then touched, but not penetrated. I wish I could have you like that forever. I wish I would never long for more. But I will. I do, even now. But now I’m humble, cause I hate myself. So I won’t dare. Ok, dear words?  Sing.

api znowy :) January 18, 2009

Niste poze de care uitasem, de la ultima ninsoare. Am fost in parc si am mesterit cu mainile inghetande la un prieten care sa-mi tina companie in zilele friguroase. Si mi-a tinut. S-a cam topit in drum spre casa si i-a cazut capul de cateva ori, dar eu tot il iubesc si il mai vizitez din cand in cand in congelator sa vad ce mai face si cu ce gagici carnoase isi mai face de cap.

You make my ear melt….awwwww….:D

3D Cis January 14, 2009

M-a facut Emi tridimensionala, de parca nu ocupam destule dimensiuni si asa. Click pt imaginea mare si priviti cu ochii incrucisati pana cand a treia imagine din centru devine mai clara. E mai greu din prima, puteti sa exersati pe poza asta cu bulina la inceput. Dupa aia mai uitati-va la chestii mai fascinante si mai scary de aici, dupa care omorati-va entuziasmul cu nimicul nespectaculos de aici. Da’ ce sa-i faci, e la inceput omul, da’ eu zic ca are potential.

Zgrizoriga zbondana (rezdandza) January 7, 2009

Am molipsit lumea cu noua tehnica de a scrie scrisori si am scos o capodopera neinteleasa cu tovarasii de hapsaneala pe care o scrisesem cu vreo doua ocazii la o bere. Voila:

Dragii mosului,

Hum are usturoi mujdei fara paine cu dependenta muzicala si peste tari accelereaza chihlimbarul sub val polonez, deci asa ceva gandeste concert flamencos. Asadar, vrem intru cantare acusticus o lesnicioasa lansare primavaratica calduta cu dead ends plasticoasa formatoare. Tigari aburinde small riskicioase au impanzit orasul fumegand complet pisi. Cis lacrimeaza in ochi sticlosi dar nu de lemn ci asfalt. Pasarile cred in cer verde apocaliptic plouat alb, doamne, câh! Alina unduieste paiele din damigenele mov. Un hunting teddy randunica pupa aspru fara scrupule. Morunii cred esentialul odorizant mosc, brusc tipa uuuuuuu curu’ maro vin sa asculte roz bau bau ratele. Pida paroasa creata plange indurerata pisu. Acolo, departe la polul ma-sii se aduna nevoile oamneilor necunoscuti bine. Eu fac laba bine la odaie intr-o sura slinoasa cu suruburi subrede. Noi mancam usturoi cu macaroane clatite asiduu si bem sange mat. Rosu vine desprins in bilute moi o suta zece cuvinte. Of, cat (cuvant neidentificat, intrucat cineva nu e in stare sa scrie citetz sub influenta p) pot ingloba in mine… Telefon socant rade in ma-ta mare cu pensula de argint sidefat. Vinovat ca sarea grunjoasa in bucatele merge pe roate melcul repede. Maria are picioare vesele. Sarumana de toate bunaciunile! Pa!

Noi

)

Happiness for me January 7, 2009

O portie de fericire mi-a fost oferita in prima zi din acest an. Evident, ca orice hapsan care se respecta, mai vreau. D

Yup, that’s definitely me. Daca nu ma credeti, some close-ups… p

Am cerut si mi s-a dat. Pacat ca regula asta nu se aplica tot timpul. Just for people who really love each other. Deglaradziune zubdila. p Mangamiadzi gu dragozde!

Hapsanismul nostru se muta pe un alt blog care e inca in constructie. Si probabil va fi in constructie pana cand hapsanismul va muri. And I tell you, folks, that’s not gonna be too soon! ;o)

Urmeaza zeziunea. Dar nu bendru muld dimb! Draga Ana, here we come! D Baaaarrrddddiiiieeeeeeee!!!!!!!

Tricky situation December 3, 2008

Probabil ca nu mai trebuie sa povestesc ce dementa a fost la Tricky. Au avut timp pozele si filmuletele sa circule prin tot netul o saptamana intreaga. Nu stiu daca asa se intampla la toate concertele Tricky, dar trebuie sa apreciem ca ne-a fost dat sa experimentam si asa ceva.

Nu a fost deloc cum ma asteptam. Adica nu am auzit vocea soptita a “copchilului pacalicios” asa cum ma infioara ea acasa. Am auzit doar partea de tough ghetto guy si mai putin de mysterious hot lover care se strecoara in spatele tau si-ti spoteste ce bad things vrea sa-ti faca. Which wasn’t a bad thing, dar pt mine nu merge p. In general n-am avut impresia ca ma aflu in prezenta unui muzician, ci mai degraba in a unei atitudini. O atitudine high, nu aroganta, ci de miserupism si detasare, ceea ce nu e cea mai buna metoda de a crea o legatura cu publicul. Adica amandoi, si Tricky si Francesca abia ca au deschis ochii sa se uite in sala pe tot timpul concertului. Tricky se plimba cu microfoanele dupa el fara sa-i pese de stricaciunile pe care le lasa in urma…si oare avea nevoie de 2 microfoane pt echilibru sau pt ca si-a dat seama ca sunetul in Romania are nevoie de “intariri”?

In orice caz, faza cu cantatul din diafragma m-a lasat masca, n-aveam habar ca asa ceva e posibil… And Francesca’s voice rules btw… Ce m-a deranjat insa n-a fost faptul ca publicul a ajuns pe scena, ci comportamentul total deplasat al unora care il sufocau pe Tricky ca sa-si faca “poza cu maimutica” si se plimbau pe acolo ca niste groupies disperati sa nu piarda nicio oportunitate sa ia toata mana… Dar momentul cu pogo pe scena a fost de o barbarie totala…ok, omul era high si probabil ca totul i se parea funny si inaltator, dar cum sa faci pogo pe o scena la modul ala in care te puteai infinge fix intr-un suport de microfon sau sa dobori instrumentele sau monitoarele… Adica exista safe pogo si demented pogo si asta n-a fost tocmai cel potrivit pentru circumstantele date. Si ma foarte indoiesc ca toti entuziastii care au aterizat pe scena erau fani adevarati Tricky, asa cum erau probabil unii care erau vadit emotionati de experienta si l-au imbratisat tremurand pe idolul lor…

Ma rog, comedie mare fu…si nu la modul cool si vai cum am sfidat noi comunistii aia de la sala palatului si gorilele din echipa de securitate, ci la modul…penibil si caraghios, asa cum ii sade bine poporului roman. In concluzie, a meritat sa fac efortul sa merg singura la acest concert, am avut ce povesti dupa… Si chiar daca sunetul a cam scartait la inceput, spre sfarsit puteam auzi vocea tzatzei Francesca (purta o ie cumparata de la targul de arta populara de la sala palatului D) la potential maxim. Dar playlist-ul putea fi mult mai inspirat, chiar daca unele melodii care erau ravnite erau cantate cu alte vocaliste, sunt sigura ca Francesca ar fi facut fata sau ca s-ar fi putut gasi o formula in absentia.

on my way? November 21, 2008

Am descoperit pentru prima oara publicitatea prin ochii clientului. It’s not a pretty sight. It’s a scary sight, actually. E incredibil ce standarde joase are clientul pentru propriul produs…adica omul mi-a dat un exemplu de un mash sau panou care i-a placut, ceva gen “Dormi linistit cand bla bla” cu un copil care…dormea linistit D…la care am ramas | …Uoke, din astea pot scoate cate vrei. D In orice caz, asta nu inseamna ca trebuie sa ma plafonez. Insa exista intotdeauna posibilitatea sa nu aprecieze ceva mai creativ sau mai inteligent. Dar abia acum inteleg cu ce se confrunta creativii cand se izbesc de zidul ignorantei. Sa vedem ce-o sa iasa. I’ll keep you posted. )

your eyes are soft with sorrow November 10, 2008

tot ce-am vrut a fost sa nu mai mor odata cu lumina. no more dying in the sun. and no eternal reward will forgive me for wasting the dawn. I want to see the first red ray of light with a smile on my face. the smile of real human touch. not fear, not uneasiness, not anguish. not ceasing, but starting. not normal, but alive. a monday smile? a “don’t go away” smile. a kiss left on the cheek for the whole day. I’m not built for this. but I want to try it like it’s mine to have. and when he leaves I blow baboons in the wind behind him. they will carry my voice and whisper in his ear when they burst against his hair: “hey, that’s no way to say good-bye”.

Oda scrijelelor :op October 20, 2008

Am promis ca va arat niste scrijele de cartofi, asa cum le faceau bunicii mei din Moldova. Nu ma intereseaza alte retete, this is THE ONE for me! Aveti nevoie de o tava de tabla cam ca asta, pe care s-o incingeti la foc mare inainte de a plasa cartofii pe ea.

Mai merg facute pe plita, daca aveti asa ceva, sau in tigaie fara ulei. Ultima varianta n-am incercat-o si nu stiu cum iese, dar va urez bafta! p E important sa fie destul de incinsa tava inainte de a pune scrijelele crude ca altfel se lipesc si o sa se transforme totul intr-un cosmar.

Cartofii trebuie taiati felii, nu foarte groase, dar nici foarte subtiri, cam 3 – 4 mm. Rumeniti-le cat de mult va place, dar tata tine sa va avertizeze ca nu sunt sanatoase foarte arse. p

Elementul fara de care scrijelele n-ar mai fi scrijele, ci niste chestii fara gust, este MUJDEIUL! Oh yeah, baby! Noi il facem cu apa, ulei si sare, dupa gust, desi pentru multi bucuresteni poate suna ciudat. Treaba voastra ce fel de mujdei va faceti, eu il iubesc pe asta! p

Se consuma in castronul cel mai mare pe care il aveti in casa, plin, cu varf chiar, pana explodati! p Ma bucur intotdeauna sa convertesc lumea la hapsanism. Va uram hapsaneala placuta! ;o)

P.S.: Daca va intrebati de ce pozele nu sunt focusate, intrebati-l pe fratele, student la foto, cred ca-i un nou trend in arta sau ceva de genul. p

jurnal dordeducos de scrijele October 15, 2008

Mi-am tot amanat cu o cruzime necaracteristica mie intoarcerea la blogu-mi, locul de varsare a aluviunilor emotionale sapatamanale. Intotdeauna e trist sa vezi ca nu-si mai aduce aminte de tine cand incepi sa-i scrii numele. A fost o perioada stresanta in care m-am luptat cu intrarea la master, apoi cu organizarea exchange-ului cu Polonia de la ADVICE si cu alte probleme de ordin profesional, dar si dordeducos, intr-un final fericit. p Dupa ce am trecut printr-o sapataman groaznica in care ni s-a cerut sa adunam o suma gigantoida peste noapte, care to my surprise s-a incheiat cu o rezolvare frumoasa, am decis in ultimul moment (vineri seara adica) sa lasam totusi hapsanismul sa-si ia cursul planuit de ceva timp, fix a doua zi de dimineata. Cu alte cuvinte, Moldova! Si pentru ca am fost smechera si am rapit aparatul foto de la stapanu-i, am si poze!

First a little bit of babooning la Lacu lu’ Moara.

It’s so nice when the wind helps.

Baboons meet birds. D Da si din aia mici si negri care cica nu te vad, dar te simt. Eu una nu m-am simtit simtita, tinand cont de modul in care zburau in jurul nostru… Am fost chiar traumatizata pe drumul de intoarcere…

Uite si un cap de Cis… nu stiu ce cauta Cis in baboon, dar am impresia ca se simtea destul de bine acolo. )

Hmmm…I don’t like this look….

Ok, this is ivil…

Somebody was in a Bugs Bunny mood. D It’s ok, I dig… But focking untie my shoe laces already!

Ok, asta a fost asa de incalzire. Urmeaza hapsanismul nostru prin Moldova. Mai exact prin Botosani, my birth place and home town until I was 13, si prin imprejurimi.

Aaaww, gupu gupu vrum vrum krakhedu impodobitu cu frunze asteptandu-ne in acelasi loc in fiecare zi sa ne plimbe pe unde ne chema dordeducosu.

Ce facem noi in prima zi dupa ce ajungem? Nu stiu daca v-am spus vreodata de CEA MAI BUNA INGHETATA din Romania… Si cea mai naturala, se pare. In comuna Dumbraveni din judetul Suceava. Renumita in toata zona si facuta de un mosulet dupa o reteta proprie pe care o tine secreta… Suntem atat de innebuniti dupa ea incat suntem in stare sa o caram dupa noi pana in Bucuresti. D

Cam asa arata o vafa…

Pe drum am intalnit o barza care niciodata n-am stiut ce reprezinta. Dar ii mare si frumoasa, asa ca i-am facut poza. )

Apoi am luat-o in continuare spre Suceava, unde, dupa ce ne-am plimbat prin ploaie vreo jumate de ora in cautarea unui loc decent unde sa ne putem hapsani in voie, am descoperit cel de-al doilea restaurant (primul e in Botosani, se cheama La Strada) care avea in meniu scrijele (vezi Piept de pui Vera-Cruz)! Spre dezamagirea mea, nu erau scrijele dupa reteta cunoscuta de mine, aratau mai mult a chipsuri si era aproape imposibil sa-ti infingi furculita in ele. Dar erau bune nevertheless. O sa va arat la un moment dat cum trebuie sa arate niste scrijele, cu mujdei cu tot. D Dar oricum Taco Loco rules in general, vi-l recomand cu hapsanismus maximus!

Noaptea in Botosani. Vedere de la balcon. Am stat in apartamentul unor rude care e exact deasupra aparatamentului in care am stat eu, deci amintirile nu mi-au dat pace nicio secunda. )

A doua zi, Ipotesti. Sau mai bine zis codrul de langa Ipotesti. Am luat-o pe urmele lui Mitza si ne-a placut mult pe unde a umblat el, chinuitu’. p

Lacul care i-o inspirat talentu’ lirico-blegos. D

Nu-mi aduc aminte sa fi fost vreodata acolo si sa nu ma fi inglodat pana-n gat. But it looks cute, actually. Asa ne-am integrat si noi un pic in natura. D

Am luat-o spre adancurile padurii in cautare de senzatii tari (schiat pe glod, catarat, ratacit etc.). N-am gasit izvoru, dar am gasit putzu.

Dupa o ora de facut pe traseistii prin padure, am ajuns la o constructie albastra cu o stea in varf care se numeste Observatorul…

…”Loc de inspiratie”, zicea un panou. Eu i-as zice “loc de ramas cu gura cascata”. Ajungi la acelasi nivel cu coaroanele copacilor care danseaza in jurul tau si iti dau senzatia de sea motion…valuri de copaci care de ametesc si te inalta…ca sa nu zic gets you high. p Si nu mai vorbesc de peisaj…frate cum nu mi-am apreciat plaiurile natale cat am trait acolo, acuma nu-mi vine sa cred ce-am lasat in urma.

Trying to reach the stars…numai ca n-am putut ca nu m-o lasat chicken shitu de langa mine. p

Back on solid ground. Pictura pe panza baltoasa. )

In a treia zi de moldovenit am luat-o spre bunicu, la Darabani. Oh how I missed this place! Aici mi-am pus eu cortul in zilele mele de nebunie (mi-era frica sa dorm in casa ca auzeam sarpele casei plimbandu-se prin veranda).

Opriti-o pe hapsy pana nu mananca toata via!

Ugerul stingher cu apa de ploaie din sera cu rosii…sexy. D

Back in the apartment. Dupa ceva beri…:op

Dupa inca ceva beri…

In a patra zi mi-am parasit orasul natal si am pornit spre Brasov, via Bicaz. Am vrut sa mergem la cetatea Neamtului, dar fiind in renovare, ne-am multumit si cu Manastirea Varatec. Unde cel mai mult mi-a placut curtea. D

Judetul Neamt e mult mai frumos decat mi-l aminteam. Am scos mainile pe sunroof si am facut poze la drum, cu toamna cu tot.

Am mers ceva vreme in spatele acestor doua cucoane, cam ametite ele de la drum.

Dupa care….hocus-pocus-preparatus…trei cucoane! Va dati seama in ce ras isteric am izbucnit cand am fost luate prin surprindere de acest al treilea poponetz maretz care s-a ridicat cu greutate intre celelalte doua… Macar a mai adus ceva stabilitate in remorca aia… D LMAO!

Apropiindu-ne de Bicaz…

Lacul rosu…

Idila de Lac Ros… p

Ajunse in Brasov, am oprit un pic pe drumul spre poiana ca sa socializam cu ursu… and watch the pritiful lights of the city.

Ultima zi am petrecut-o jumate in oras, jumate pe drum.

Trickstering around in Bastionul Graft. I don’t really blend in with the scenery…

…Lloyd in schimb fu deja luata drept inamic. p

Hmmm…nice sword, dude!

Nu am putut sa trecem prin Brasov si sa nu ne mascarim putin pe strada sforii, like we usually do.

Dupa o mica vizita la Sergiana care o facut timpul sa treaca pe nesimtite (:op), hapsanismul nostru a fost nevoit sa o ia la goana intrucat ora era tarzie si hapsy prefera drumu luminatu, nu intunecatu, nu ca soferu nu i-ar face fata cu brio. ;o)

No cam atat fu. Next stop for me is Gdansk… argint nu mint in chihlimbar, e Marea Baltica plansa-n vaaaaal… D